Sări la conţinut

Ce pot lucra acasă părinții și copiii dislexici?

12 februarie 2020

Ne confruntăm foarte frecvent din partea părinților cu întrebarea: ce să lucrez acasă cu copilul meu dislexic?
Răspunsul nostru este: nimic și totul!

Părinții trebuie să fie părinți, educatorii/profesorii trebuie să fie educatori/profesori, iar terapeuții trebuie să fie terapeuți. Părintele nu trebuie să fie nici profesor, nici terapeut cu propriul copil, chiar dacă are una dintre aceste meserii. Părintele trebuie să fie părinte! Părintele trebuie să ofere copilului DRAGOSTE, REGULI și SĂ-L LASE SĂ COPILĂREASCĂ.

Dragoste

Copiii dislexici (că de altfel toți copiii) au nevoie de dragoste, să se simță iubiți. Acest lucru îi ajută foarte mult la creșterea încrederii de sine. Dacă se simt iubiți, ocrotiți, copiii își dau voie să facă orice. Pentru orice lucru bun sau constructiv copilul trebuie lăudat. Orice progres academic oricât de mic trebuie apreciat.

Cu ajutorul părinților, copilul trebuie să descopere ce îi place, ce pasiuni are – să citească, să construiască, să cante, să coasa, etc. El nu trebuie să urmeze un ideal al părintelui sau o pasiune a acestuia. Nu înscrieți copilul la cursuri de tenis de câmp pentru că dumneavoastră o admirați pe Simona Halep și v-ați dori că și fetița dvs. să-i semene. Copilul nu va semăna cu Simona Halep pentru că e diferit, va semăna cu dvs. și va avea pasiunile lui mai mult sau mai puțin academice, în care va face sau nu performanță. Asta nu înseamnă că dacă nu e olimpic, campion într-un domeniu nu merită dragostea părinteasca.

Pentru a-și descoperi pasiunile, dar și pentru a-și dezvolta abilitățile de motricitate fină e bine să duceți copilul la cât mai multe ateliere pentru copii. Nu sunt nici scumpe și sunt și foarte interactive. Iar dacă copilul va face o pasiune pentru un anumit tip de activitate abia apoi îl puteți înscrie la un curs.

Cu dragoste copilul va fi curajos, nu-i va fi frică să spună ce gândește și se va simți liber.

Reguli

Orice societate, chiar și cele primitive, se bazează pe reguli. Copilul are nevoie de reguli! Pentru a fi bine privit și primit în societate („societate” = persoane întâlnite la școală (elevi, profesori etc.), vecini, vânzătorii de la magazine, familia, prietenii, etc.) are nevoie să cunoască din familie regulile de bună purtare. Când copilul va fi politicos, ascultător (nu cuminte) și va respecta oamenii din jurul lui, aceștia îi vor arata mai multa încredere. Dislexia nu are legătură cu lipsa de educație. Nu poți spune despre un copil dislexic: Nu știe să spună „Bună ziua!” sau „Mulțumesc!” pentru că e dislexic.

Atenție! Regulile pe care doriți ca cel mic să le respecte trebuie respectate și de dvs.! Nu îi puteți spune copilului „Nu traversa strada pe culoarea roșie!”, iar dvs. fix asta faceți pentru că „vă grăbiți”. Copilul este oglinda părintelui!

Lăsați-l să copilărească!

Școala e școală, regulile sunt reguli, însă chiar și cu acestea copilul trebuie să se bucure de copilărie. Copilul trebuie să se joace! Copiii așa învață cel mai bine – prin joc. Nu aglomerați programul copilului cu tot felul de cursuri care nu-i plac. În locul unui curs plictisitor de chineză/germană/engleză mai bine ieșiți în parc. E foarte bine și recomandat să ieșiți în fiecare zi, cel puțin o oră în aer liber împreună cu copilul și copilul să se joace (nu să stea pe telefon!).

Copilul trebuie să aibă jocuri și jucării, nu ecrane! Dacă nu poate avea jocuri și jucării nu este nicio problemă pentru că împreună puteți inventa și construi astfel de lucruri. Copiii nu au nevoie de dulciuri zilnic și în cantități însemnate, nici de ultimul joc pentru PC/tableta/telefon, nici de ore petrecute la desene animate pentru a se simți copii. Da, anturajul și colegii de clasa îl pot influenta pe copilul dvs. să aibă anumite preferințe în joc, însă părintele cu ajutorul dragostei, al regulilor și al spiritului ludic poate convinge copilul de ce este mai bine și mai bun pentru el.

Aceste sfaturi (iar sfaturi!) se pot aplica oricărui copil, inclusiv copilului dislexic, pentru că dislexia NU este o boală! Este o condiție ca atunci când este stângaci. Copilul dislexic NU este „defect”, NU este leneș! Vă trai cu dislexia toată viață, important este să învețe să se descurce.

No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: